|
Nu demult ne-a parasit pentru totdeauna dl profesor Ioan Stanculescu, adevarat intemeietor al "Scolii romanesti de Geotehnica si Fundatii".
Fiu al unui distins general al armatei romane, veteran din primul razboi mondial, a absolvit studiile liceale in Bucuresti, la liceul Spiru Haret si cursurile Politehnicii din Bucuresti, sectia Constructii, ca sef de promotie. Imediat dupa incheierea studiilor universitare, in 1942, s-a angajat in paralel la Administratia Porturilor si Cailor de Comunicare pe Apa, care-i acordase o bursa de studii in facultate, si in invatamantul superior, ca asistent la cursurile de beton si poduri.
Iata cum explica dl profesor reorientarea sa catre disciplina Geotehnica si Fundatii si catre cariera de dascal:
"...Terminasem sectia de constructii, cu bine conturate referinte pentru lucrarile din beton armat si pentru structurile metalice. La scurt timp insa, mi-am schimbat punctele de vedere dupa ce am luat contact cu problematica cercetarilor geotehnice pentru studiul stabilitatii taluzelor si versantilor si apoi a proiectarii fundatiilor, tinand seama de proprietatile fizico-mecanice ale pamanturilor.
Am inceput a ma documenta consultand publicatii de specialitate din bogata biblioteca a Directiei Tehnice si am beneficiat de posibilitatea studierii unor expertize elaborate de specialisti consultanti pentru mari lucrari de constructii ce urmau a se realiza la noi. Intre acestea, exemplificative pentru domeniul aplicatiilor practice ale geotehnicii au fost, pentru mine, raportul intocmit de Karl Terzaghi pentru fundarea Palatului Administrativ al CFR si rapoartele intocmite de ing. Acheidig, de la Facultatea de Mine din Freiberg, consultand alegerea solutiilor de fundare ale silozurilor regionale.
Asistand la deschiderea anului universitar 1942-1943, profesorul meu la cursul de Beton Armat, Mihail Hangan, mi s-a adresat in inconfundabilul sau grai moldovenesc cu indemnul "...dumneata sa te lipesti de scoala..." oferindu-mi posibilitatea de a lucra, pentru inceput, ca preparator, fara renumeratie la indrumarea proiectelor de poduri de lemn si poduri din beton armat. Folosind ocazia oferita m-am lipit de scoala ca un liant care s-a dovedit rezistent si durabil in cei peste 50 de ani trecuti..."
Prelegerile sale s-au remarcat prin claritate si conciziune, prin argumentarea riguroasa a tezelor expuse, precum si prin imbogatirea continua cu toate realizarile noi in domeniu. Inca din anul 1950 a publicat un volum intitulat "Incercarea pamanturilor pentru fundatii" care a servit in mod direct activitatii in laboratoarele geotehnice in curs de constituire la acea data.
In invatamant i s-au acordat toate gradele didactice, pana la cel de profesor, in anul 1966, la Institutul de Constructii Bucuresti. A condus de asemenea Catedra de Geotehnica si Fundatii, iar in perioada 1968-1972 a indeplinit functia de Prorector al Institutului, avand contributii de seama la completarea si extinderea bazei materiale si instalatiilor experimentale necesare procesului de invatamant, prin crearea de noi spatii de laborator si sali de curs.
Foarte apropiat de studenti prin atitudinea sa sincera si deschisa, a indrumat timp de multi ani numeroase lucrari stiintifice prezentate si premiate la sesiunile stiintifice studentesti, avand ca obiect proprietatile fizico-mecanice ale pamanturilor, imbunatatirea terenului, comportarea sistemelor rutiere, efectele inghetului si altele.
In paralel cu activitatea didactica, profesorul Ioan Stanculescu a desfasurat, timp de peste cinci decenii, o prodigioasa munca stiintifica si tehnica. Pe aceasta linie trebuie mentionat ca intre 1947 si 1959 activitatea profesorului Ioan Stanculescu s-a extins si diversificat, capatand noi valente. Incadrat in Directia Generala a Canalului Dunare - Marea Neagra, a condus efectiv lucrarile de cercetare geotehnica pe traseul canalului, in portiunea Cernavoda-Medgidia, organizand incercari pentru stabilirea capacitatii portante a pilotilor si probe de drenare a sedimentelor fine din Valea Carasu. Totodata a pus la punct tehnologia consolidarii pamanturiloor prin ardere, metoda aplicata la faleza Constanta unde aportul sau in stabilizarea masivelor prin drenare a fost esential. A experimentat si aplicat consolidarea nisipurilor prin silicatizare la asigurarea pilelor barajului Ogrezeni pe Arges.
In aceeasi perioada a fost antrenat in studiile ce se efectuau pentru proiectarea Metroului Bucuresti, pe care le-a condus direct, semnaland particularitatile stratigrafice si hidrogeologice caracteristice zonei Capitalei. Concluziile acestor studii au dus la adoptarea unor lucrari de mica sau medie adancime in subteran, determinand astfel solutia constructiva aleasa in final.
O alta directie in care rolul de promotor si deschizator de drumuri al profesorului Ioan Stanculescu s-a manifestat cu pregnanta a constituit-o redresarea constructiilor fundate pe pamanturi sensibile la umezire. Ca o premiera in acest sens se citeaza readucerea la verticala a castelului de apa cu capacitatea de 500 m3 din gara Fetesti si consolidarea terenului de fundare respectiv prin umezirea controlata a pamantului si incarcarea fundatiei in partea opusa inclinarii. Procedeul a dat deplina satisfactie si castelul se comporta normal si astazi, dupa aproape cinci decenii de la tratare. O lucrare asemanatoare, insa asupra unui castel de 1000 m3, a fost realizata la Braila, terenul fiind apoi consolidat prin metode termice.
Incepand din 1959, profesorul Ioan Stanculescu a ramas cu functia de baza in scoala, insa activitatea sa in rezolvarea problemelor dificile de fundare la diverse obiective din tara a ramas la fel de intensa. Din multitudinea de realizari din aceasta perioada ne vom margini numai la mentionarea catorva aspecte. Astfel, in cea de a doua etapa de proiectare a Canalului Dunare-Marea Neagra, incheiat cu darea in exploatare a lucrarii, cercetarile sale s-au concentrat indeosebi asupra metodelor de executie la traversarea sectorului de creasta. Adancimea foarte mare a excavatiilor si natura variata a terenului a impus luarea unor masuri speciale de consolidare si tratare a pantelor.
Din anul 1962 profesorul Ioan Stanculescu a facut parte, alaturi de academicianul Aurel Beles si profesorul Victor Popescu, din Comisia Centrala de Consultanta Tehnico-Stiintifica pentru realizarea Combinatului Siderurgic "Sidex" din GalaSiderurgic "Sidex" din Galati, constructie de mare anvergura, la care problemele de fundare au avut o importanta primordiala, intrucat terenul este constituit dintr-un depozit de loess de mare grosime, cu o pronuntata sensibilitate la umezire. La fiecare obiect din cadrul Combinatului, cu particilaritatile sale specifice, structurale si functionale, trebuia sa se stabileasca solutiile adecvate de fundare si tratare a terenului. Din acest punct de vedere contributia profesorului Ioan Stanculescu a fost decisiva, reusindu-se alegerea variantelor optime, atat sub raport tehnic cat si economic.
Un alt domeniu in care profesorul Ioan Stanculescu a avut si are contributii meritorii se refera la alunecarile de teren. De exemplu, in dezvoltarea urbana a municipiilor Suceava si Iasi, combaterea proceselor de instabilitate a versantilor a constituit o preocupare de baza a sa pe parcursul ultimilor trei decenii. Profesorul Ioan Stanculescu a indrumat studiile de teren si a recomandat solutiile tehnice, inclusiv procedeele de urmarire a efectelor aplicarii acestora. S-au obtinut astfel stabilizari durabile ale alunecarilor active, de natura sa permita realizarea amenajarilor urbane in conditii de siguranta. Se pot cita ca exemple lucrarile de pe Valea Cetatii si versantii spre raul Suceava si paraul Scheii, precum si masurile de consolidare aplicate la Iasi pe versantul Copoului, in cartierele ´icau, Aurora, Gradina Botanica. Sunt de remarcat, de asemenea, solutiile de stabilizare propuse pentru zona colinara din Oltenia, pe versantii instabili din cadrul exploatarilor de lignit prin cariere, unde fenomenele de instabilitate afecteaza suprafete de mii de kilometri.
Ca expresie a originalitatii de maestru in domeniul tehnic si ingeniozitatii solutiilor propuse dintre nenumaratele situatii dificile pe care a fost solicitat sa le remedieze citam urmatoarele:
Consolidarea sanatoriului balnear Ocna Sibiului unde se semnalasera tasari importante si neuniforme datorita faptului ca fundatiile cladirii erau asezate pe un masiv de sare ce era dizolvata si antrenata progresiv de curentul de apa subteran existent in zona amplasamentului. Profesorul s-a gandit sa stopeze acest curent prin inconjurarea cladirii cu un ecran etans, obtinut prin foraje in care s-au introdus calupuri de argila grasa pana la masivul de sare. In felul acesta procesul de dizolvare a sarii si implicit de tasare a constructiei a incetat iar sanatoriul continua sa functioneze si astazi fara probleme.
Un alt exemplu se refera la degradarea unor cladiri situate pe un teren in panta usoara, in judetul Valcea, ale caror fundatii si ziduri erau supuse unui proces de fisurare cu caracter ciclic. Cercetarea terenului a pus in evidenta existenta unui teren de fundare cu plasticitate ridicata deci contractil. Excluzand ipoteza unor alunecari profesorul a recomandat crearea unor drenuri perimetrale de alimentare cu apa, lipite de fundatii, care sa mentina in permanenta terenul in stare saturata. In urma aplicarii masurii propuse procesul de fisurare a terenului si deci si a fundatiilor si zidurilor a incetat. Este un caz in care in loc sa se urmareasca drenarea terenului asa cum se procedeaza in mod curent pentru reducerea deformatiilor, s-a luat masura inversa, a umezirii sale. Un procedeu asemanator a fost preconizat la un cuptor de cocs de la Hunedoara, unde uscarea si contractia terenului fusesera provocate de procesul tehnologic.
Se poate de asemenea cita solutia ingenioasa de urmarire a revenirii la verticala a unui bloc cu 11 nivele, lucrare condusa tot de profesorul Ioan Stanculescu, prin instalarea unui fir cu plumb in golul ascensorului, pe toata inaltimea de 30 de metri a constructiei, ceea ce a permis evaluarea cu extrema precizie a celor mai mici miscari ale imobilului si implicit a efectului lucrarilor de consolidare.
In lumina celor aratate se poate afirma ca nu exista categorie de constructie sau amenajare inginereasca la conceperea sau consolidarea careia profesorul Ioan Stanculescu sa nu fi contribuit in mod substantial, de la complexe metalurgice si exploatari miniere pana la constructiile de locuit, social culturale, hidrotehnice, rutiere, feroviare sau cu alte destinatii. In toate ocaziile, la lucrarile la care a fost solicitat, s-a dovedit un neintrecut diagnostician, cu o remarcabila intuitie stiintifica, bazata pe o temeinica eruditie si experienta profesionala.
Iata cum prezinta d-l profesor sintetic foarte simplu interactiunea teorie-practica si cum tot asa de simplu cu modestia pe care l-a caracterizat toata viata ne da definitia succesului profesional: "Aplicatiile practice ale cunostintelor din domeniul geotehnicii si mecanicii pamanturilor ofera o larga paleta de interventii eficiente pentru oprirea degradarii constructiilor si garantarea durabilitatii lor. Este nevoie sa se depaseasca faza rutinii in rezolvarea problemelor dificile de fundare punand in valoare chiar si caracteristici negative ale unor pamanturi pe care suntem nevoiti a aseza constructiilor noastre. Tehnica moderna a lucrarilor grele de fundare pe terenuri slabe deschide noi orizonturi solutiilor bazate pe utilizarea metodelor de imbunatatire a proprietatilor pamantului prin compactare de suprafata si adancime, prin injectare sau amestec pe loc in solutia de jet grouting sau prin utilizarea ancorelor pasive sau active ori a micropilotilor, in operatii de consolidare prin clutaj. Domeniul ofera satisfactii perene, de calitate celor care se incumeta sa infrunte stihiile naturale si cele artificiale din sectorul de activitate caruia i se consacra".
Aceste cuvinte au fost rostite de d-l profesor Ioan Stanculescu cu ocazia primirii titlului academic de DOCTOR HONORIS CAUSA al Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti in martie 1998.
Personal ca "elev" al dansului probabil impreuna cu multi alti ingineri nu percep ca reala plecarea definitiva a d-lui profesor Stanculescu parca asteptandu-l sa se intoarca dintr-o deplasare "pe teren" sau intrebandu-ma cand nu deslusesc tainele unei solutii tehnice "ce-ar fi zis domnul PROFESOR?".
Toate realizarile si personalitatea dlui profesor Stanculescu au ramas amprentate ca un graunte de lumina in constiinta celor care au avut marea onoare de al cunoaste si de a colabora cu dansul.
Este esenta de lumina lasata in sufletul celorlalti numai de o Mare Personalitate.
Prof.univ.dr.ing. Anton CHIRICA - UTCB
|
