|
Licitatiile sunt intarziate cu cel putin doua luni
Fata de rezultatele oarecum incurajatoare cu care s-a incheiat anul 2001, fata de faptul ca bugetul pe anul 2002 a fost aprobat in 2001, era de asteptat ca anul investitional 2002 sa fie mult mai bine pregatit.
Luna ianuarie 2002 a abundat in preanunturi de licitatii carora Monitorul Oficial le-a facut greu fata ca, dupa aceea, sa se instaleze o liniste comandata parca, in vederea tratativelor cu FMI.
In acest moment planeaza o incertitudine provocata de tot felul de interpretari departe de litera HG 60/2001 privind dublarea numarului de concurenti necesari pentru o licitatie, ceea ce a condus - in mod paradoxal - la repetarea multor licitatii, cu toate consecintele generatoare de cheltuieli suplimentare pentru constructori.
Participarea la licitatii - un cosmar
Participarea la licitatii in tara noastra, pe bani romanesti, a devenit o mare aventura, accesibila temerarilor inzestrati si cu dotare necesara. De multe ori, participarea la licitatii stufoase este o mana cereasca pentru colaterali, care trebuie sa dea avize, recomandari, sa intocmeasca documente etc.
Se poate spune ca statul protejeaza firmele romanesti, prin documente legislative adecvate, dar unii exponenti ai sai le sufoca.
Abuzul statului in relatia cu antreprenorii de constructii
Este deja bine cunoscut efectul demolator pe care il are asupra constructorilor neincasarea la timp a productiei realizate, in special cea din fonduri publice. In timp ce unele plati se fac cu mare intarziere, de ordinul lunilor si chiar a anilor, constructorii sunt obligati sa intreprinda actiuni in detrimentul lor ca, de exemplu:
- sa contracteze credite ale caror costuri le suporta numai ei;
- sa mentina blocate scrisori de garantie pe toata perioada cat lucrarea depaseste termenul initial, ca urmare a alocatiilor insuficiente;
- sa lungeasca perioada de garantie de buna executie legala pentru acele parti din lucrare terminate si puse in functiune, pe motiv ca obiectul nu a fost pus in functiune integral din lipsa de fonduri;
- sa suporte unele consecinte negative chiar in raport cu beneficiarul rau platnic, in sensul ca neincasarea muncii prestate ii deformeaza indicatorii financiari si nu este primit la licitatiile noi.
Toate aceste lucruri s-ar putea incadra in sintagma "Abuzul statului in relatia cu cetatenii".
Datorita acestor abuzuri nu pierd numai colectivitatile legate strict de firmele ingenunchiate, ci pierde chiar statul, pe mana celor care cred ca abaterea de la reguli, de la rigoare, ar aduce vreun venit. Nimic mai fals. Falsul facut cu intentie ar trebui pedepsit dupa legile in vigoare.
Cat de reala este criza de fonduri?
Pe buzele multor ordonatori de credite flutura mereu lozinca insuficientei acute a fondurilor care nu acopera necesarul. Cat de adevarata este criza de bani? Cum se stabileste acest necesar? Cine il stabileste?
Faptul ca legea bugetelor locale a intrat in vigoare de circa 3 ani, a rezolvat practic problemele marilor orase unde este concentrata activitatea economica. Un oras precum Constanta aduna, ca urmare a acestei legi, circa 40 milioane USD in fiecare an, adica 1300 miliarde lei. Orasul Bucuresti, probabil peste 10000 miliarde lei. Fondul drumurilor ar trebui sa adune circa 7000 miliarde lei, si mai exista si alte fonduri garantate:
- fondul pentru dezvoltarea sectorului energetic, 5 % din pretul unui kWh;
- fondul de 0,7 % din totalul fondurilor cheltuite pentru constructii-investitii noi ori reparatii, administrat de Inspectia de Stat in Constructii;
- fondurile care vin din afara, care s-au cifrat pana acum la peste 6600 miliarde lei/an.
La aceste sume se adauga prevederile fiecarei firme pentru dezvoltare, din care constructii-investitii, si nu sunt putine.
Deci invocarea "lipsa de bani" este destul de relativa.
Eficienta foarte scazuta a folosirii fondurilor publice
Care este eficienta cheltuirii acestor fonduri? Greu de spus! La fondurile care vin din afara exista studii de fezabilitate serioase, credibile, fara de care bancile nu acorda credite. La banii romanesti, stransi cu greu, nu se poate vorbi de acelasi lucru, decat in cazuri foarte rare.
In lipsa unor proiecte de consecinta si dorinta de a se manevra multi bani au proliferat:
- furia inlocuirii bordurilor, care ar mai fi durat cel putin 50 de ani;
- furia inlocuirii pavelelor de piatra cu pavele turnate, din motive mai mult estetice - combinatii de culori;
- furia infiintarii de insule la intersectii, cu garduri zabrelite din metal;
- furia construirii de sedii fara nici o folosinta, justificate ca centre de perfectionare, centre de cercetare etc;
- furia araturilor (reciclarea totala) de pe drumuri reabilitate acum 4-5 ani, in timp ce altii umplu fagasele cu costuri de maximum 20 % din costul unei reclari totale.
Se desprinde foarte limpede concluzia ca este necesara o monitorizare a rezultatelor investirii banului public si, mai mult, control in faza de pregatire a investitiilor.
Solutia imediata
Toate aceste lucruri pot intra sub control daca "ajustarile la buget (chiar negative) se fac liniar", adica nu se renunta la obiective, daca aceste probleme nu mai raman la indemana unora care "ajusteaza", pe criterii de ei gandite. In acest fel se elimina blocajul financiar in proportie de cel putin 65 %, se stopeaza acte de coruptie.
De fapt ideea ajustarii liniare a fost lansata chiar de Premierul Adrian Nastase in urma cu cateva saptamani.
Solutia de perspectiva: trebuie oprita diluarea sensului legii
Exista o mare ruptura intre ce se hotaraste la Guvern, ce se voteaza in Parlament si ce se aplica de fapt in teren. Se poate vorbi de "fenomenul de dilutie" al sensului unor reglementari legislative pe parcursul elaborarii regulilor de aplicare a legii, diverse ordine lamuritoare, norme tehnico-economice ce trebuie indeplinite.
Regulamentele de aplicare a legilor trebuie sa faca parte integranta din lege si sa fie admise de Comisiile Juridice ale Parlamentului.
Instructiunile pentru ofertanti nu trebuie sa aiba inscrisuri neconforme cu textele de lege, nu trebuie sa ingradeasca posibilitatea ofertantilor de a depune oferte si pentru solutii alternative. Tehnologiile de varf, noile materiale de constructii nu au fost aduse prin caiete de sarcini, ci le-au adus constructorii in procesul de productie, unde se pot verifica pe viu, atat solutiile reale cat si cele performante.
Trebuie lasata legea sa actioneze.
ing. Alexandru DOBRE
Presedintele ARACO
|
