|
Constructiile - ramura aflata in stransa concordanta cu evolutia de ansamblu a economiei romanesti - intampina aceleasi greutati din punct de vedere fiscal, si nu numai, ca intreaga activitate economica din Romania.
Mediul de afaceri a fost supus, in perioada de dupa anul 1990, prea multor schimbari, care au influentat negativ si activitatea investitionala in Romania.
Axandu-ne pe sectorul de activitate al constructorilor care implica si industriile colaterale ale materialelor si utilajelor de constructii, trebuie sa remarcam unele manifestari care concura la efectele negative inregistrate de acestia.
Sectorul de constructii impreuna cu industriile ajutatoare detine un loc insemnat in structura produsului intern brut, si daca luam in considerare cererea de investitii in infrastructura, constructii industriale, civile etc., ponderea acestui sector trebuie sa creasca, la nivelele normale ale procesului de restructurare pe care il traverseaza economia tarii noastre.
Experienta dobandita si mai ales greutatile cu care se confrunta unitatile de constructii conduc la concluzia ca se impun masuri urgente care sa contribuie la revigorarea acestui sector productiv al economiei si, nu in ultimul rand, la cresterea veniturilor bugetului de stat.
Principalele probleme a caror solutionare o cer agentii economici, asa cum au rezultat ele din semnalele primite de la membrii ARACO, din dezbaterile si adunarile organizate, sunt punctate in continuare.
Se face precizarea ca nu se epuizeaza intreaga problematica economica si sociala ci sunt structurate numai o serie de probleme principale, ce afecteaza in mod deosebit si direct activitatile agentilor economici din constructii.
1. Fiscalitatea nestimulativa pentru dezvoltarea economica
In Romania presiunea fiscala la activitatea de constructii, si nu numai, este foarte mare, aceasta ajungand la cca. 45%.
Aceasta fiscalitate ridicata nu favorizeaza reinvestirea profitului, in schimb se poate dezvolta munca "la negru".
Orice investitie ce se executa in Romania prezinta un cost de cca. 55%, restul fiind taxe si impozite.
2. Stabilirea exigibilitatii TVA la realizarea veniturilor
Actualul sistem de percepere al TVA, aduce mari prejudicii antreprenorilor de constructii, in cazul executarii de catre acestia de lucrari de constructii finantate din banii publici sau din banii agentilor economici cu capital integral sau majoritar de stat. In prezent obligatia platii taxei pe valoarea adaugata ia nastere la data efectuarii livrarii de bunuri mobile, transferului proprietatii bunurilor imobiliare si prestarii serviciilor, respectiv in momentul transmiterii facturii clientului, indiferent daca aceasta a fost platita sau nu. Din momentul transmiterii facturii catre client, societatea de constructii devine datoare Ministerului Finantelor Publice cu contravaloarea TVA aferenta.
Este cunoscut faptul ca in activitatea de constructii, din momentul emiterii facturii (factura recunoscuta de client) si pana la incasarea acesteia trec mai mult de 60 zile.
In perioada in care societatea de constructii nu a incasat facturile si deci nu a platit TVA aferenta, aceasta nu poate participa la licitatiile organizate pentru investitii publice deoarece conform legislatiei in vigoare, societatea fiind datoare la stat, devine neeligibila la activitatea de licitatii.
3. Alocarea fondurilor de investitii necorelate cu duratele de executie contractate
In prezent o problema stringenta cu care se confrunta antreprizele de constructii o constituie indisciplina in relatiile contractuale, in special la obiectivele de investitii finantate prin bugetul de stat si bugetele locale, precum si din sursele proprii ale agentilor economici cu capital majoritar sau integral de stat. Indisciplina in relatiile contractuale se concretizeaza prin decalarea an de an a datelor de punere in functiune a lucrarilor cu majorarea perioadelor de executie ca urmare a nivelurilor scazute a alocatiilor de fonduri.
In aceasta situatie antreprenorii de constructii inregistreaza efecte economice defavorabile prin blocarea resurselor materiale si a unor mijloace de organizare de santier pe perioade indelungate, cu blocarea "garantiei de buna executie". De cele mai multe ori, valoarea efectelor defavorabile este superioara nivelului profitului din contracte.
4. Efectuarea platilor lucrarilor executate cu mare intarziere
Tot mai multi antreprenori de constructii reclama ca autoritatile contractante de investitii publice intarzie plata situatiilor de lucrari partiale (lunare) si totale, situatii de lucrari recunoscute de catre beneficiari.
Efectele economice inregistrate de catre antreprenorii de constructii ca urmare a neincasarii productiei se resimt si mai mult ca urmare a instabilitatii monedei nationale si a cresterii preturilor total speculative si fara o functionare normala a economiei de piata. Orice intarziere - voita sau nu - cu care investitorul onoreaza platile se repartizeaza in aval ca un bulgare de zapada de-a lungul lantului care leaga antreprenorul general de antreprenorii de specialitate, de subantreprenori si de furnizorii de resurse.
Cu toate ca in Conditiile Generale de Contractare din Documentatia standard se prevad penalitati pentru plata cu intarziere a situatiilor de lucrari, acestea nu se platesc de buna voie de catre beneficiari iar constructorii nu-i actioneaza in justitie, in principal datorita duratelor mari a proceselor si cu mici probabilitati de a le castiga.
5. Blocarea garantiilor de buna executie pe perioade foarte mari
Este stiut faptul ca la contractarea unei lucrari publice, antreprenorul este obligat sa prezinte o scrisoare de garantie de buna executie si care reprezinta o cota de 5-10% din valoarea contractului, in unele cazuri cuantumul acesteia depasind valoarea profitului constructorului prevazut in oferta.
In conditiile cand lucrarea nu se poate realiza in durata contractata din cauza necorelarii alocatiilor bugetare cu prevederile contractului, datorita inflatiei inregistrate pe parcursul derularii contractului - uneori si 10 ani - valoarea garantiei de buna executie elimina de cele mai multe ori nivelul profitului constructorului.
Prin cele mentionate, in mod sigur nu s-au aratat in totalitate problemele cu care se confrunta in activitatea sa un constructor din Romania si din nenorocire nu este singura activitate din economia romaneasca care are astfel de probleme.
Prin actiunile intreprinse de ARACO in vederea eliminarii neajunsurilor semnalate, rezultatele au fost minore; efectele negative persista in continuare la nivelul societatilor de constructii din Romania.
ing. Ion BALAN
Director ARACO
|
